Mașinile românilor, de la orientarea către second-hand la cele mai căutate modele noi

Pentru orice român, cumpărarea unei maşini este un test important. Chiar dacă vorbim despre un model second-hand de doar 3.000 de euro sau de un vehicul nou din categoria SUV, cheltuiala implică eforturi importante şi pe termen lung. Asta pentru că sunt puţini cei care îşi pot permite o achiziţie „cu banii jos”, iar costurile de întreţinere şi utilizare par tot mai greu de susţinut.

V-aţi auzit des prietenii vorbind despre achiziţionarea unei maşini. Întrebările de genul „tu ce ai alege dintre x şi y?”, „cum ţi se pare asta?” sau „crezi că merită banii?” sunt cel mai des întâlnite în discuţiile care au ca ţintă o intenţie de cumpărare. Din nefericire, mult mai rare sunt dialogurile legate de extrem de utilul TCO (Total Cost of Ownership) sau, pe româneşte, Costul Total de Deţinere/Utilizare, care implică atât preţul de achiziţie cât şi cheltuielile ulterioare necesare folosirii maşinii. Aici intră atât costurile reviziilor periodice, ale carburantului, ale asigurării sau reparaţiilor. Puţini români încearcă să înţeleagă cu adevărat ce înseamnă din punct de vedere financiar deţinerea unei maşini înainte de a face alegerea finală, iar dealerii nu se înghesuie să le pună la dispoziţie date nesolicitate care ar putea creşte exponenţial suma luată în calcul de potenţialul client. Totuşi, orice comerciant are toate aceste detalii în baza sa de date, iar anumite companii de consultanţă pot pune la dispoziţia doritorilor, contra cost, e drept, detalii extrem de interesante care pot schimba radical percepţia despre un vehicul sau altul.

Cu SUV-ul în oraş

Tot lipsa de informare sau, mai degrabă, dorinţa de a atrage atenţia şi de a te simţi mai sigur la volan sunt de vină pentru amploarea fenomenului SUV. Doar că în acest caz vorbim despre o tendinţă generală care nu se rezumă doar la clienţii români, ci şi la europeni, americani sau asiatici. E drept că, în Europa, apetenţa pentru vehicule „sport-utility” este, parcă, mai puternică decât oriunde în lume, iar în România pare a lua forma unui fenomen de masă. O paralelă între anul 2007 şi 2017 arată clar modificarea comportamentului de consum al românilor în domeniul achiziţiilor de automobile, cota de piaţă a SUV-urilor crescând de la 6% până la 27%. Iar apetenţa clienţilor români pentru maşinile cu garda la sol majorată, cu tracţiune intergrală sau nu, pare o tendinţă care a devenit tradiţie. Și, dacă tot comparăm 2017 cu 2007 să spunem că, acum zece ani, cele mai vândute SUV-uri erau Hyundai Tucson, Hyundai Santa Fe şi de Volkswagen Touareg, în timp ce în acest an clasamentul este dominat de Dacia Duster, Volkswagen Tiguan şi Nissan Qashqai.

Chiar mai interesant decât „nebunia SUV” este modul în care sunt utilizate aceste maşini. Studiile arată că doar în proporţie de 5% – 10% clienţii de astfel de vehicule părăsesc asfaltul, detaliu care loveşte exact în scopul final al unei astfel de achiziţii. Chiar şi ideea că un SUV te protejează mai bine în trafic decât un hatchback sau sedan poate fi combătută cu date concrete. Conform EuroNCAP, organismul european care testează siguranţa vehiculelor, modele precum Dacia Duster sau Kia Stonic, incluse în segmentul SUV-urilor de clasă B, au obţinut anul trecut doar trei stele din cinci posibile. În acelaşi timp, modele din clasa mică precum Toyota Yaris sau Volkswagen Polo au primit punctajul maxim de cinci stele. Unde mai pui că, în multe cazuri, portbagajul unui break este mult mai încăpător decât cel al unui SUV. Toate acestea în condiţiile în care preţul unui SUV îl depăşeşte cu mult pe cel al unui model similar din zona vehiculelor obişnuite.

Cel mai simplu exemplu privind diferenţa de preţ dintre un SUV şi un hatchback se află în familia de vehicule Peugeot. Astfel, dacă cel mai ieftin 208 – Active, 1.2-82 CP, M5 – costă 12.213 euro şi are un portbagaj care „înghite” 311 litri, fratele său mai înalt, 2008, costă minimum 15.616 euro, având acelaşi motor, aceeaşi cutie de viteze şi un portbagaj ceva mai mare (410 l). Justifică plusul de peste 3.000 de euro diferenţele infime dintre cele două modele? Mai degrabă, nu. Cu toate acestea orice dealer Peugeot vă poate spune că sunt mulţi clienţi care aleg 2008 în detrimentul lui 208 doar pentru aspectul mai „puternic”, fără a căuta să înţeleagă ce costuri totale de utilizare presupune fiecare dintre ele. Iar cazuri similare se află în gama de produse a multor mărci printre care Renault, Ford, Hyundai, Kia şi chiar Dacia dacă pornim de la premisa că Sandero Stepway, de exemplu, este un crossover derivat din cunoscutul model de clasă B al producătorului autohton.

Dieselul, în derivă

Declinul motorizărilor diesel în preferinţele românilor este tot mai evident. Dacă la jumătatea anului trecut maşinile cu motoare diesel ocupau 48% din piaţă, în primele şase luni din acest an ele au coborât la doar 38% din totalul maşinilor noi vândute. Practic, după ce românii au cumpărat tot mai multe autoturisme cu propulsoare alimentate cu motorină, ajungând la circa 60% din piaţă, acum procentul acestora scade dramatic. Pentru comparaţie, în urmă cu zece ani, în primul semestru din 2008, cota propulsoarelor diesel era de 44,3%. Dacă, pe atunci, tot restul de 55,7% din vânzări era ocupat de maşini cu motoare alimentate cu benzină, în 2018 diferenţa este făcută în proporţie de 58,9% tot de acest tip de propulsoare la care se adaugă 2,5% sisteme de propulsie alternative (electric sau hibrid).

Pe lângă preferinţa pentru motoare alimentate cu benzină, generată de teama impunerii unor noi taxe pe poluare sau chiar de interzicerea circulaţiei maşinilor alimentate cu motorină în anumite oraşe din ţară este demn de remarcat şi scăderea capacităţii cilindrice a propulsoarelor aflate sub capota maşinilor cumpărate. Conform datelor Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA), din totalul de 75.000 de autoturisme comercializate în perioada ianuarie – iunie 2018 mai bine de 38% au motoare cu capacitatea cilindrică mai mică sau egală cu 1.200 cmc. Alte 43,6% sunt între 1.200 şi 1.600 cmc, iar 13,6% sunt între 1.600 şi 2.000 cmc.

Scad vânzările de maşini de ocazie

În ciuda celor care preconizau o nouă avalanşă de înmatriculări de autoturisme second-hand, la fel ca în 2017, acest segment de piaţă pare să fi intrat în recul. Conform Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV), în primele şase luni din 2018 au fost înmatriculate în România 234.794 de unităţi, în scădere cu 7,31% faţă de aceeaşi perioadă din anul trecut. Această direcţie pare mai degrabă să arate o saturare a pieţei de astfel de maşini, lucru evidenţiat de Capital încă de la începutul acestui an.

Din totalul de peste 234.000 de autoturisme de ocazie înmatriculate în acest an nu mai puţin de 59.265 de unităţi aparţin mărcii Volkswagen, aceasta fiind evident cea mai căutată marcă pe piaţa second-hand. Locul secund în clasamentul maşinilor de ocazie este ocupat de Opel, cu 25.309 unităţi, iar pe a treia poziţie se află BMW cu 22.239 unităţi. Urmează Audi (21.941 unităţi) şi Ford (21.743 unităţi).

(Articol publicat în ediţia revistei Capital de luni, 27 august 2018. Publicaţia este disponibilă la centrele de difuzare a presei din întreaga ţară.)