Mihai Marcu, MedLife: În business trebuie să-ți găsești calea!

Mihai Marcu mizează pe inventivitea românilor, pe capacitatea lor de învăţare şi pe puterea de muncă. Datorită acestor atuuri, CEO-ul MedLife este sigur că România va supravieţui tuturor gafelor guvernanţilor. De altfel, el susţine că singura pretenţie pe care mediul de business o are de la aleşi este să ca aceştia nu mai intervină, cu modificări ale legislaţiei, în ecomonie.

Capital: Cum arată o zi din viaţa dumneavoastră?

Mihai Marcu: Luni, marţi, miercuri, joi, mai degrabă, MedLife. Discuţiile mele cu colegii se învârt în zona a ceea ce se va întâmpla peste 2, 3 sau 5 ani în activitatea cotidiană. Mai puţin şedinţa săptămânală, care este sfântă pentru mine. Miercuri, la ora 13.00, toţi managerii intră fie video, fie sunt prezenţi în sală. Aici discutăm graficul cu evoluţia săptămânală a fiecărei unităţi în parte, cu observaţii despre ceea ce se întâmplă în piaţă, cum merge competiţia, care este piaţa doctorilor – adică o discuţie foarte aplecată pe partea executivă. Cu excepţia acestui moment, discuţiile mele în restul săptămânii sunt foarte mult în zona de ce se va întâmpla în următorii ani. O zi pe săptămână o petrec probabil în zona de achiziţii şi de consolidare şi integrare a acestora. Una din aceste zile merg prin ţară – pot să ajung să văd una dintre clinicile noastre. Mai sunt şi drumurile în străinătate, legate de acţionarii noştri. Apoi, sunt foarte înverşunat în zona de antreprenoriat social. Consider că oamenii care au luat ceva de la această ţară trebuie să dea şi ceva înapoi şi cred că viitorul le aparţine tinerilor de 25-28 de ani care au dorinţa de a face şi, în loc să plece din ţară, ar fi minunat dacă rămân aici şi îşi aplică ideile.

Capital: Credeţi că în România este un mediu prielnic pentru tinerii despre care vorbiţi?

Mihai Marcu: Eu nu cred că este mai uşor în Spania sau în Italia. Trăim întro lume în care ultimii 2-3 preşedinţi ai SUA sunt foarte contestaţi, primminiştrii Marii Britanii la fel. Vorbim de corupţie în masă în sudul Europei. Nu ştii unde să pleci! Sigur, e foarte frumos la Roma, e foarte frumos la Veneţia, dar călătoresc foarte mult, şi cu familia si singur – nu am văzut aşa de mulţi români fericiţi pe afară. Am găsit şi ospătari, unii directori de recepţie, femei de serviciu, alţii şefi de recepţie – de exemplu în Londra. Să ştiţi că în Londra se vorbeşte româneşte, la fel cum se vorbea odată în Roma. 

Capital: Cum vedeţi piaţa bancară? Oamenii sunt ajutaţi să-şi înceapă un business?

Mihai Marcu: Nu este nicio ţară în lume care să aibă un astfel de program. Băncile comerciale vor da bani, întotdeauna, acolo unde vor scoate bani. Acesta este jobul lor. În lumea anglosaxonă, statele dezvoltate, nu merg astfel de programe. Sunt câteva cazuri în Chile, a existat un program în Singapore, dar nu în Europa. Am urmărit programele UE. Spania, Italia, Franţa, Germania – sunt neputincioase în a crea antreprenori, oricâţi bani ar pompa. Economiile care au rămas performante sunt cele care au spus: „pune banul şi, dacă ai o idee, fă-o!“. Să vă mai spun ceva – românii au stigma eşecului. La toate studiile Eurostat au ieşit cei mai cu frică de eşec. Cei mai mulţi dintre români doresc să-şi facă companii – de zece ori mai mulţi decât scandinavii şi dublu faţă de ţările din jurul nostru. Dar frica de eşec este iarăşi de 3-4 ori mai mare.

Capital: Credeţi că acest lucru este din cauza a ceea ce am trăit imediat după Revoluţie?

Mihai Marcu: Atunci a fost o haiducie. Am lucrat în 1994 în bancă. Eu n-am făcut ASE-ul şi încercam cu colegii mei care au făcut ASE-ul să văd indicatorii financiari, să înţelegem cum arată un cash-flow. Am învăţat de la multinaţionale cu toţii. De aia, nu trebuie să înjure nimeni multinaţionalele. Unde sunt cele mai mari creşteri economice şi cea mai mare bunăstare? Irlanda, care este plină de multinaţionale – este un exemplu de cum pot să funcţioneze multinaţionalele şi noi vrem să-i gonim. Era un prim-ministru acum jumătate de an care spunea: „Ce mă interesează pe mine de Dacia şi de Continental? Vin alţii”. Cum să vină? Nu vine nimeni! O altă chestiune, şi cu asta spun totul: ideea ar fi să ne lase în pace, nu să facă ceva. Să zică „un an de zile nu mai facem nimic.” Era criza economică şi britanicii au zis că, dacă nu ştiu cum să ajute, atunci să-i lase în pace că antreprenorii îşi vor găsi locul. Asta e, de fapt, lumea anglo-saxonă. Încearcă, nu merge, l-am închis. Îşi găsesc calea – este exact ca la teoria aproximărilor, a încercărilor succcesive. Trebuie să-ţi găseşti calea. Afacerile nu merg mai mult de una din cinci. În mod normal, una din zece trebuie să meargă. Dacă merg mai multe, înseamnă că locul acela era total depopulat de economie. Eu cred în teoria încercărilor. Sunt matematician, aşa că eu cred în nişte chestii matematice. Cum să faci un business să meargă? Eu, la import de bărci am dat chix. Noi, când am deschis prima clinică MedLife la Timişoara nu am ştiut cum să acoperim pierderile. Neam dus noi, deştepţi. Au venit Miticii să înveţe – uite, ăsta e modelul. Este un alt model al consumatorului în diverse zone ale ţării. Programul meu este axat pe zona strategică, pentru că eu nu mă bag peste un manager în ceea ce face. Dacă eu intru la un manager de spital, în momentul în care am intrat în spitalul lui, el e şeful meu. Eu nu mă duc acolo să le spun ce să facă – atunci am pierdut meciul.

Capital: Dacă tot le daţi atâta putere, cum vă alegeţi managerii?

Mihai Marcu: În cazul MedLife, să vrea să fie intraprenor. Intraprenorul trebuie să fie un om care poate să-şi asume riscuri în cadrul unei organizaţii şi să aibă iniţiativă. În MedLife avem sesiuni de idei năstruşnice. Hai să gândim diferit, să vedem ce bombe mai vin!

Capital: Totuşi, cât de des vă verificaţi managerii?

Mihai Marcu: Niciodată! În ziua în care verifici pe cineva, ţi-ai luat rămas bun de la acel business. E un buget – adică avem un buget, dar foarte exact. Avem o direcţie strategică şi idei neuzuale pentru care orice manager e pregătit – sunt nişte stagii – cei 60-70 de manageri ai MedLife trimit propuneri – poate unii cinci, alţii şapte şi se votează în ce direcţie o luăm. Noi suntem singurul operator care are şase divizii: spitale, clinici, laboratoare, departamentul corporate, stomatologie şi farma. Tu nu trebuie să mergi şi să spui: eu vreau la toate să câştig meciul. Trebuie să te urci în tren, trenurile sunt în gară. Din fericire, avem şase gări. În care tren şi când te urci în el? Că dacă te sui prea devreme, poate nu e bine. 

Capital: Și cum vedeţi viitorul?

Mihai Marcu: MedLife trebuie să stea pe drumul pe care va consuma fiul meu sau cei de 17 ani, acela este consumatorul. Întrebarea este foarte simplă: ce va vrea fiul meu sau soţia, iubita lui? Ce vor consuma ei de la doctor peste zece ani? Și trebuie să începi să te îndrepţi înspre acolo. Întrebarea nu este dacă va apărea piu-piu ca în Star Treck, întrebarea este când! Când te duci la doctor, te aşezi pe scaun şi automat ţi se face totul. Vor beneficia de asta nepoţii noştri, copiii sau chiar noi peste trei ani. Aici se dă meciul. O altă chestiune este culturală. MedLife este o companie care oferă servicii medicale cu medici români, asistenţi români, manageri români – n-am importat niciodată niciun om din străinătate, s-au train-uit în străinătate mulţi şi i-am ajutat pentru asta – şi acţionari români. Până la urmă, vorbim de acţiuni listate la bursa de la Bucureşti. MedLife este extrem de românească. Dacă va fi să iasă din ţară, şi se va întâmpla asta, va fi o companie românească care va ieşi afară. Medicii români sunt foarte buni. Managerii români… Eu vreau să vă spun că eu m-am bucurat de fiecare dată când unul dintre marii noştri competitori şi-a adus un manager străin. MedLife şi-a câştigat locul 1 pe piaţă şi domină piaţa aceasta făcându-şi un loc uriaş în momentul în care aţi auzit un nume cu rezonanţă străină. Piaţa românească are nişte caracteristici pe care trebuie să le înţelegi.

Capital: Cum faceţi faţă problemei de personal?