Bătaia e ruptă din raiul infractorilor

„Presa să nu vină la manifestaţii”! Sau, dacă vine, să stea în spate, în locuri special amenajate şi îngrădite. În general, creierul de miliţian format la şcolile noastre de apevişti consideră că presa în special şi cetăţenii în general, au prea multe drepturi. Nu e treaba nimănui să filmeze jandarmul cum bate, dă cu gaze, încătuşează sau împuşcă. Asta e o afacere internă a ministerului de interne (cum îi spune şi numele!) şi aşa trebuie să rămână. Eventual, la sfârşit, să vină Carmen Dan în uniformă de Zâna cea Bună să-i strângă pe toţi la pieptu-i generos şi să-i pupe pe creştet ca să fie pace.

Chiar mai surprinzătoare este retorica prin care jandarmii îndeamnă la calm şi împăcare. „Să fim cu toţii oameni!”. Contează că unii au încă răni deschise de la schijele grenadelor lor? Că alţii au membrele vinete de la loviturile lor de pulan? Că sunt destui care simt pe piele sau în plămâni consecinţele gazelor toxice lansate de bătăuşii noştri oficiali? Jandarmii ar vrea să se împace cu cei pe care i-au cotonogit. În mintea lor strânsă prea tare de caşchetă, nu încape ideea că au greşit. Ca sunt doar o bâtă a politicienilor aflaţi la putere cu care aceştia îşi pedepsesc propriul popor.

Mare parte dintre cei bătuţi trimit miliarde de euro acasă de prin ţările în care muncesc. Turiştii ăia israelineni bumbăciţi în interiorul taxiului cu care mergeau spre un club tocmai lăsau nişte bani la noi în ţară. Corporaţiile acuzate că şi-au trimis angajaţii la proteste dau de muncă tinerilor care se împrumută pe 30 de ani ca să-şi ia câte o amărâtă de garsonieră. Băncile „ticăloase” susţin finanţarea economiei şi a deficitului în continuă creştere. „Speculanţii” din industria petrolului care vor să foreze în apele noastre teritoriale sunt singura noastră alternativă la gazul rusesc. Oare la asta s-or fi gândit vreo secundă băieţii cu costume de ţestoase ninja înainte să împartă nevinovaţilor, înmulţite cu 100, toate bătăile pe care şi le-au încasat ei când erau copii sub pretextul că „unde dă mama, creşte”?

Miza evenimentelor din 10 august nu este una strict socială. Nu e doar un meci între protestatari şi jandarmi, la care ceilalţi pot asista neutri de pe margine. Dimpotrivă, în aceste zile se hotărăşte tipul de societate în care vom trăi în deceniile următoare. Un stat de drept cu democraţie şi economie de piaţă, sau o dictatură a cleptocraţilor păzită de psihopaţi cu legitimaţie? În funcţie de răspunsul la această întrebare se va contura şi situaţia noastră economică. Avem la îndemână exemple pentru fiecare dintre aceste două alternative. Nu trebuie decât să comparăm două judeţe ale ţării: Clujul şi Teleormanul. Deocamdată, balanţa înclină extrem de riscant către cea de a doua variantă.