Contextul istoric al aderarii Marii Britanii la Uniunea Europeana
Marea Britanie a avut o relatie complicata cu ideea unei Europe unite inca de la inceput. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Europa a cautat modalitati de a preveni un alt conflict devastator si de a intari legaturile economice si politice dintre natiuni. Aceasta dorinta a dus la formarea Comunitatii Economice Europene (CEE) in 1957, prin Tratatul de la Roma, la care Marea Britanie a ales initial sa nu adere, preferand sa-si pastreze legaturile economice traditionale cu Commonwealth-ul si Statele Unite.
Primele incercari de aderare si refuzurile
Primul pas concret al Marii Britanii catre integrarea europeana a fost facut in anii 1960. Prim-ministrul Harold Macmillan a depus prima cerere de aderare la CEE in 1961. Cu toate acestea, acesta a intampinat opozitie, in special din partea presedintelui francez Charles de Gaulle, care vedea in Marea Britanie un "cal troian" al influentei americane in Europa. De Gaulle a blocat aderarea Marii Britanii, argumentand ca tara nu este suficient de pregatita pentru a adopta politicile comune europene. A doua tentativa de aderare a avut loc sub conducerea lui Harold Wilson in 1967, dar a intampinat acelasi rezultat, fiind vetata din nou de De Gaulle.
Aderarea efectiva la Comunitatea Economica Europeana
Scena politica s-a schimbat semnificativ dupa retragerea lui Charles de Gaulle din politica in 1969. Acest lucru a deschis calea pentru o noua incercare de aderare a Marii Britanii, care a fost finalizata cand Edward Heath era prim-ministru. Dupa negocieri intensive, Marea Britanie a aderat la CEE impreuna cu Irlanda si Danemarca la 1 ianuarie 1973. Acest moment a marcat un pas important in configuratia politica si economica a Marii Britanii, acceptand in final sa fie parte a blocului european.
Impactul aderarii asupra politicii si economiei britanice
Aderarea la Comunitatea Economica Europeana a avut multiple implicatii pentru Marea Britanie. Pe plan economic, accesul la piata comuna a oferit companiilor britanice oportunitati vast mai mari pentru comert si investitii. Totusi, acest lucru a venit si cu costuri, cum ar fi necesitatea de a alinia politici agricole si industriale la standardele europene, ceea ce a starnit controverse. Pe plan politic, aderarea la CEE a declansat dezbateri aprinse cu privire la suveranitatea nationala si la transferul anumitor puteri catre institutiile europene, teme care au continuat sa domine scena politica britanica pana la referendumul pentru Brexit din 2016.
Continuarea relatiei: de la aderare la Brexit
De-a lungul decadelor, Marea Britanie a avut o relatie fluctuanta cu Uniunea Europeana, care a evoluat din CEE in UE in 1993, prin Tratatul de la Maastricht. Cu toate acestea, scepticismul fata de integrarea europeana a ramas puternic in anumite segmente ale populatiei si clasei politice britanice. Aceasta tensiune a culminat cu decizia istorica din 2016, cand, printr-un referendum, cetatenii britanici au votat pentru iesirea tarii din Uniune. Acest eveniment a incheiat formal apartenenta Marii Britanii la blocul european la 31 ianuarie 2020, marcand sfarsitul unei ere si inceputul unei noi etape in politica si economia britanica.