Cum ar fi dacă am înlocui politicienii cu oameni aleși la întâmplare

Autorul şi activistul Brett Hennig susţine cauza democraţiei bazate pe sortiţie, adică a oamenilor aleşi la întâmplare ca reprezentanţi ai guvernului, un sistem folosit în Atena antică, care crede în înţelepciunea maselor şi oferă posibilitatea oamenilor obişnuiţi să ia decizii pentru binele tuturor. Pare o nebunie?

Aflaţi mai multe despre cum poate funcţiona acest sistem pentru a crea o lume eliberată de partizanii politici, conform Ted.com

Am să vorbesc despre una din marile întrebări, poate cea mai mare: cum ar trebui să trăim împreună? Cum poate un grup de oameni, care poate locuiesc într-un oraş sau pe un continent sau chiar pe glob să împartă şi să gestioneze resursele? Cum ar trebui să facem legile care ne guvernează?

Asta a fost mereu o întrebare importantă. Şi azi, cred că este mai importantă ca niciodată dacă vrem să rezolvăm inegalitate, schimbările climatice, criza refugiaţilor, asta doar ca să enumăr câteva probleme importante. Este şi o întrebare foarte veche. Oamenii şi-au pus această întrebare de pe vremea când trăiau în societăţi organizate.

Ca acest tip, Platon. El credea că avem nevoie de paznici binevoitori care să ia decizii pentru binele tuturor. Regii şi reginele credeau că ei pot fi acei gardieni, dar aveau tendinţa să îşi piardă capul în timpul revoluţiilor. Pe acest tip îl ştiţi probabil. Aici în Ungaria, aţi trăit mulţi ani încercând să implementaţi felul în care credea că trebuie să trăim. Răspunsul său a fost brutal, crud şi inuman. Dar un alt răspuns, un cu totul altul, care a hibernat cam 2.000 de ani are mai nou succes. Răspunsul este desigur, democraţia.

Dacă ne uităm rapid la istoria modernă a democraţiei vedem următoarele. Aici vom pune ultimii 200 de ani. Sus vom pune numărul de democraţii. Şi graficul arată aşa şi cel mai important lucru este această creştere în timp, motiv pentru care secolul XX a fost numit secolul triumfului democraţiei şi tot de asta, precum a spus Francis Fukuyama în 1989, unii credeau că am atins sfârşitul istoriei, că am găsit răspuns la întrebarea cum să trăim împreună şi că răspunsul este democraţia liberală. Să explorăm această idee. Vreau să ştiu ce gândiţi.

Aşa că vă voi pune două întrebări şi vreau să ridicaţi mâna dacă sunteţi de acord. Prima întrebare: cine crede că este bine să trăim în democraţie? Cui îi place democraţia? Dacă credeţi că există un sistem mai bun, nu ridicaţi mâna. Nu vă faceţi griji în privinţa celor care nu au ridicat mâna sunt sigur că au intenţii bune. A doua întrebare este: cine crede că democraţiile noastre funcţionează bine? Haideţi, trebuie să fie un politician pe aici.

Nu. Ideea este că dacă democraţia liberală este sfârşitul istoriei, atunci există un mare paradox sau contradicţie, De ce anume? Ei bine, prima întrebare este despre idealul democraţiei şi toate aceste calităţi sunt atrăgătoare. Dar în practică nu funcţionează. Şi asta este a doua întrebare. Politica noastră este defectă, politicienii nu sunt de încredere, iar sistemul politic este distorsionat de interese puternice.

Cred că există două moduri de a rezolva paradoxul. Unul este să renunţăm la democraţie; nu funcţionează. Hai să alegem un populist demagog care va ignora normele democratice va călca în picioare libertatea şi ne va rezolva problemele. Cealaltă opţiune, cred că este de a repara acest sistem defect, să aducem practica mai aproape de ideal, să aducem diverse voci din societate în parlamentşi să ia în considerare legi bazate pe dovezi ce vor fi pe termen lung în beneficiul tuturor. Asta mă conduce la epifania mea, momentul meu de iluminare. Şi vreau să deveniţi critici. Vreau să vă întrebaţi „De ce nu ar funcţiona?” Şi apoi să veniţi să discutăm despre asta. Numele tehnic este „sortiţie”. Dar numele comun este „alegere la întâmplare”. Iar ideea este foarte simplă: alegem oameni la întâmplare şi îi punem în parlament.

Să ne gândim un pic la asta, vreţi? Imaginaţi-vă că vă alegem pe tine şi pe tine şi pe tine şi pe tine şi un alt grup de oameni la întâmplare şi vă punem în parlament pentru următorii ani. Am putea, desigur, să stratificăm selecţia pentru a fi siguri că se potriveşte cu structura socio-economică şi demografică a ţării voastre şi că este un eşantion reprezentativ de persoane. 50% ar fi femei. Multe ar fi tinere, unele mai în vârstă, câteva ar fi bogate, dar cele mai multe ar fi oameni obişnuiţi ca noi. Ar fi un microcosmos al societăţii, care ar simula cum ar trebui să gândim dacă am avem timpul, informaţiileşi un bun mecanism pentru a ajunge la decizii politice corecte. Şi deşi tu s-ar putea să nu faci parte din grup, cineva de vârsta, genul, cineva din localitatea ta, cineva cu pregătirea ta ar fi în parlament.