Deseori, clienţii caselor de traduceri cer legalizarea documentelor traduse, iar în acest caz, traducătorul va dori să colaboreze cu un cabinet notarial pe Victoriei astfel încât să întrunească cerinţele acestora. Legalizarea traducerilor poate fi definită ca şi modalitatea prin care notarul public legalizează semnătura traducătorului autorizat de către Ministerul Justiţiei, iar în cazul în care notarul public este autorizat în condiţiile anterior menţionate, poate face el însuşi traducerea şi legalizarea traducerii.
În ceea ce priveşte competența de a legaliza o traducere, în cazul notarului public nu există restricţii cu privire la competenta teritorială. De asemenea, oficiile consulare şi misiunile diplomatice ale României pot efectua şi legaliza traduceri la cererea persoanelor fizice sau juridice române sau străine.
Procedura de legalizare a actelor de traducere
Legalizarea actelor de traducere este absolut necesară. Cererea poate fi făcută atât în scris, cât şi verbal, de către persoana interesată, fără prezenţa traducătorului, situaţie în care notarul legalizează semnătura traducătorului prin compararea acesteia cu specimenul de semnătura aflat în evidenţă notarului sau de traducător care se prezintă personal în fata notarului, care semnează traducerea şi solicită legalizarea semnăturii.
Traducerea înscrisului care se traduce trebuie prezentat notarului public fie în original, fie în copie legalizata sau certificata de către autoritatea competentă ce deţine originalul. Nu poate fi legalizata semnătura interpretului şi traducătorului autorizat dacă înscrisul prezentat spre traducere este în copie simplă, şi nici nu se poate traduce un înscris sub semnătură privată care nu are o dată certă, certificare sau legalizare de semnătură.
Atât înscrisul tradus, cât şi traducerea îi sunt prezentate notarului public. Copia înscrisului care se traduce este anexată traducerii, cu aplicarea ștampilei şi semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat pe marginile alăturate la îmbinarea a doua file. Apoi, traducătorul care efectuează traducerea va întocmi formula de certificare. Transalatorul poate realiza traduceri şi după părţi din înscrisul respectiv.
Dacă înscrisul este tradus din limba romana în limbă străină solicitată de clienţi sau dintr-o limbă străină în limba romana, atât certificarea traducerii, cât şi legalizarea semnăturii traducătorului se fac în limbă străină în care se face traducerea, iar responsabilitatea în ceea ce priveşte acurateţea traducerii îi revine exclusiv traducătorului.
Notarul public este obligat să verifice din punct de vedere juridic conţinutul înscrisului şi conformitatea cu legea. De asemenea, notarul va verifica respectarea normelor procedurale în ceea ce priveşte procedura de întocmire a traducerii. Procedura notarială este raportată la traducere şi nu la înscris, iar traducerea legalizată nu are forţa unei copii legalizate.
Încheierea legalizării unei traduceri la notar
Dacă traducerea a fost efectuată de către un traducător autorizat, notarul public întocmeşte încheierea de legalizare a semnăturii traducătorului. Astfel, notarul public va verifica dacă înscrisul prezentat este în una din formele prevăzute de lege şi dacă traducătorul este autorizat conform legii şi a semnat traducerea şi a aplicat ştampila.
Este important să fie îndeplinite unele condiţii esenţiale necesare legalizării traducerii, şi anume data, numele şi prenumele interpretului, prezentarea lui în persoană, calificarea actului prezentat spre traducere şi chiar constatarea semnăturii de către traducător. Dacă interpretul şi-a depus specimenul de semnătura, nu va fi necesară prezenţa acestuia în fata notarului public.